fizica cuantica – drmirelapop Pierderea in greutate fizica cuantica

Pierderea în greutate fizică cuantică. Meniu de navigare

Teoria lui Newton s-a bucurat de cel mai mare succes atunci când a fost utilizată pentru a prezice existența planetei Neptun pe baza mișcărilor lui Uranus care nu puteau fi explicate prin acțiunile celorlalte planete. Calculele realizate atât de John Couch Adamscât și de Urbain Le Verrier au prezis poziția generală a planetei, iar calculele lui Le Verrier sunt cele care l-au condus pe Johann Gottfried Galle la descoperirea lui Neptun.

O discrepanță în orbita lui Mercur a evidențiat defecte în teoria lui Newton.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, se știa că orbita sa arăta ușoare perturbații care nu puteau fi considerate în întregime sub teoria lui Newton, însă toate căutările unui alt corp perturbator cum ar fi o planetă orbitând Soarele chiar mai aproape de Mercur au fost neroditoare. Problema a fost rezolvată în de noua teorie a relativității generale a lui Albert Einsteincare a explicat mica discrepanță a orbitei lui Mercur.

pierderea în greutate fizică cuantică

Această discrepanță a fost avansul în periheliu lui Mercur de 42,98 arcsecunde pe secol. Explicații mecanice ale gravitației[ pierderea în greutate fizică cuantică modificare sursă ] Teoriile sau explicațiile mecanice ale gravitației sunt încercările de a explica legea gravitației cu ajutorul proceselor mecanice de bază, cum ar fi împingerea și fără a folosi vreo acțiune la distanță.

Pierdere în greutate fizică cuantică, Tip c pentru pierderea in greutate

Aceste teorii au fost dezvoltate între sec. René Descartes și Christiaan Huygens au folosit vortexuri pentru a explica gravitația. Robert Hooke și James Challis au presupus că fiecare organism emite unde care duc la o atracție a altor corpuri.

Nicolas Fatio de Duillier și Georges-Louis Le Sage au propus un model corpuscular, folosind un fel de mecanism de screening sau de umbrire.

Mai târziu, un model similar a fost creat de Hendrik Lorentz, care a folosit radiații electromagnetice în locul corpusculilor.

Pierderea in greutate fizica cuantica. Cel mai simplu mod de a pierde grăsimea din spate

Isaac Newton și Bernhard Riemann au susținut că fluxurile eterice mută toate corpurile unul către altul. Newton și Leonhard Euler au propus un model în care eterul își pierde densitatea în apropierea masei, ducând la o forță netă îndreptată spre corpuri. Lordul Kelvin a considerat că fiecare organism pulsează, ceea ce ar putea fi o explicație a gravitației și a încărcăturilor electrice.

Dar toate aceste modele au eșuat, deoarece cele mai multe dintre ele duc la o cantitate inacceptabilă de tracțiune, care nu se observă în realitate.

Pierdere în greutate fizică cuantică Conținutul Natura universului. Ce înseamnă cuantic?

Alte modele încalcă legea privind conservarea energiei și sunt incompatibile cu termodinamica modernă. Principiul echivalenței[ modificare modificare sursă ] Principiul echivalențeiexplorat de o succesiune de cercetători incluzând pe: Galileo, Loránd Eötvös și Einstein, exprimă ideea că toate obiectele cad în același mod și că efectele gravitației sunt indistinctibile de anumite aspecte ale accelerării și decelerării.

Teoria relativității generale

Cea mai simplă modalitate de a testa principiul echivalenței slabe este să se arunce două obiecte de mase sau compoziții diferite în vid și să se vadă dacă lovesc pământul în același timp. Astfel de experimente demonstrează că toate obiectele cad la aceeași viteză atunci când alte forțe precum rezistența aerului și efectele electromagnetice sunt neglijabile.

Testele mai sofisticate folosesc un echilibru de torsiune de tipul inventat de Eötvös.

Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur: [1] de la explorarea unor consecințe ale principiului de echivalență cum ar fi influența gravitației și accelerației asupra propagării luminii, publicată în [2] până la principalele lucrări din anii —, cu constatarea rolului geometriei diferențiale cu ajutorul fostului său coleg de facultate Marcel Grossmann și o lungă căutare, cu multe ocolișuri și porniri pe piste false, a ecuațiilor de câmp care leagă geometria cu conținutul de masă-energie al spațiu-timpului. În noiembrieaceste eforturi au culminat cu prezentarea de către Einstein la Academia Prusacă de Științe a ecuațiilor lui Einsteincare descriu corect modul în care cantitatea de materie prezentă într-o regiune a spațiului fizic determină geometria spațiului și timpului. În același an au fost făcuți primii pași către generalizarea soluției acestor ecuații, prin extinderea lor la obiecte încărcate electric, rezultând soluția Reissner-Nordström.

Experimentele prin satelit, de exemplu STEP, sunt planificate pentru experimente mai precise în spațiu. Relativitatea generală[ modificare modificare sursă ] Analogia bidimensională a distorsiunii spațiu-timp generate de masa unui obiect. Materia schimbă geometria timpului spațial, această geometrie curbată fiind interpretată ca gravitație.

  • Pierderea in greutate fizica cuantica, Gravitația - Nicolae Sfetcu - Google Cărți In noua fizicanu este loc pentru camp si materie, deoarece campul este unica realitate.
  • Vasile sfinte pierde in greutate
  • Gravitație - Wikipedia
  • St francis pierdere în greutate calea federală
  • Iisus mă ajută să slăbesc In noua fizicanu este loc pentru camp si materie, deoarece campul este unica realitate.
  • Teoria relativității generale - Wikipedia

Liniile albe nu reprezintă curbura spațiului, ci sistemul de coordonate impus spațiutimpului curbat, care ar fi rectiliniu într-un spațiutimp plat. ÎnAlbert Einsteinîn ceea ce el a descris ca fiind "cea mai fericită idee al vieții mele", a realizat că un observator care cădea de pe acoperișul unei case nu își dă seama de pierderea în greutate fizică cuantică gravitațional.

fizica cuantica – drmirelapop Pierderea in greutate fizica cuantica

Cu alte cuvinte, gravitația era exact echivalentă cu accelerația. Între șiaceastă idee, inițial declarată ca principiu de echivalență, a fost formal dezvoltată în teoria teoriei relativității generale a lui Einstein. După câțiva ani, a fost descoperită o discrepanță pe o orbită a planetei Mercur care a arătat că teoria lui Newton este inexactă. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, se știa că orbita lui Mercur nu putea fi considerată în întregime sub gravitația newtoniană și că toate căutările pentru un alt corp perturbativ cum ar fi o planetă care orbitează în jurul Soarelui chiar mai aproape de Mercur nu au avut nici un rezultat.

Pierderea in greutate fizica cuantica. Teoria relativității generale

Această problemă a fost rezolvată în de noua teorie generală de relativitate a lui Albert Einsteincare a explicat discrepanța în orbita lui Mercur.

Punctul de pornire pentru relativitatea generală este principiul echivalenței, care echivalează căderea liberă cu mișcarea inerțială și descrie obiectele inerțiale care cad liber ca fiind accelerate în raport cu observatorii neinerțiali pe pământ. Cu toate acestea, în fizica Newtoniană, nicio astfel de accelerare nu poate apărea decât dacă cel puțin unul dintre obiecte este operat de o forță.

Einstein a sugerat că spațiul este curbat de materie și că obiectele care cad liber se deplasează de-a lungul căilor drepte local în spațiutimp curbat.

pierderea în greutate fizică cuantică

Aceste căi drepte se numesc geodezice. Ca și prima lege a mișcării lui Newton, teoria lui Einstein afirmă că, dacă se aplică o forță asupra unui obiect, se va abate de la o geodezică.

De exemplu, nu mai urmărim geodezicele pentru că rezistența mecanică a Pământului exercită o forță ascendentă asupra noastră și, prin urmare, suntem neinerțiali pe pământ.

pierderea în greutate fizică cuantică

Aceasta explică de ce mișcarea de-a lungul geodezicelor în spațiu este considerată inerțială. Ecuațiile câmpului Einstein sunt un set de 10 ecuații diferențiale simultane, neliniare.

pierderea în greutate fizică cuantică

Soluțiile ecuațiilor de câmp sunt componentele tensorului metric al spațiu-timpului. Un tensor metric descrie o geometrie a spațiutimpului.

pierderea în greutate fizică cuantică